Articole .orgCel mai bun Director de Articole din Romania

• Tweet
• Email

În afară de disconfortul pe care îl creează, hemoroizii pot fi şi o experienţă stânjenitoare. Din fericire, problema nu pune în pericol viaţa, însă durerile şi sângerările pot provoca disconfort şi pot altera stilul de viaţă al persoanelor suferind de această boală. Boala hemoroidală nu este, însă, o problemă care poate fi ignorată. Este foarte important să fiţi bine informat referitor la această condiţie medicală şi să luaţi măsuri pentru prevenirea ei.
 Hemoroizii sunt descrişi ca fiind grupări sau benzi de ţesut care conţin vase de sânge, localizate la încrucişarea zonelor afectate. Orice persoană are hemoroizi, iar prezenţa lor nu este anormală. Ei sunt priviţi ca o boală doar în momentul în care cresc în dimensiuni şi se inflamează, provocând disconfort şi durere.
Pentru a înţelege cum are loc inflamarea hemoroizilor, trebuie să înţelegem în primul rând unde sunt localizaţi hemoroizii şi cum localizarea lor influenţează boala hemoroidală. După cum am menţionat anterior, ei sunt localizaţi la intersecţia zonei interioare afectate cu stratul cutanat. Zona interioară este reprezentată de partea inferioară a intestinului gros şi este zona în care materiile fecale sunt depozitate până la defecaţie.
Partea inferioară a intestinului gros conţine o reţea bogată de artere, iar aceste artere asigură un aport sanguin de sânge spre vasele de sânge hemoroidale. În timp ce arterele asigură aportul de sânge, venele drenează sângele din hemoroizi şi din zonele adiacente. Drenarea se face în două direcţii – deasupra şi dedesubtul liniei dentate. Lina dentată reprezintă zona de tranziţie dintre piele şi căptuşeala(?) interioară.
Există două tipuri de hemoroizi – hemoroizi interni şi hemoroizi externi. Hemoroizii formaţi pe partea interioară a canalului anal se numesc hemoroizi interni, iar hemoroizii formaţi la zona de ieşire sau în zona inferioară a canalului anal se numesc hemoroizi externi.
Hemoroizii pot fi împărţiţi în trei mase hemoroidale mari – posterior dreapta, anterior dreapta şi lateral stânga. Atunci când hemoroizii interni se inflamează, are loc umflarea vaselor de sânge şi creşterea în dimensiuni a ţesuturilor de suport. Această masă de ţesut şi vase de sânge protrude pe canalul anal şi provoacă neplăceri.

Există câteva cauze ale apariţiei hemoroizilor. Una din cauze este asociată cu depunerea de efort la defecaţie. Forţa cu care materiile fecale trec prin canalul anal provoacă deplasarea maselor hemoroidale în jos. O explicaţie fiziologică a acestui proces este creşterea presiunii în zona inferioară a corpului, implicit asupra muşchilor din canalul anal şi a hemoroizilor. Aceşti muşchi sunt cei care ne permit controlul defecaţiei.
În timpul defecaţiei, depunerea de efort este necesară pentru a elimina materia fecală prin sfincter. Această solicitare suplimentară a hemoroizilor poate provoca deplasarea masei hemoroidale în jos şi creşterea lor în dimensiuni.
O altă cauză este deteriorarea ţesutului de suport a hemoroizilor pe zona interioară a muşchilor anali, deteriorare cauzată de îmbătrânire sau de condiţii medicale grave. Odată cu deteriorarea acestui ţesut de suport, ţesutul hemoroidal îşi pierde susţinerea pe canalul anal şi se deplasează. Pereţii intestinali slabi pot apărea şi pe fond genetic sau ereditar.Consumul în exces de produse lactate poate provoca iritaţii ale hemoroizilor. Această condiţie poate apărea deoarece produsele lactate, cum ar fi brânza, cresc cantitatea de acid lactic din scaun. Carenţa de fibre din alimentaţia zilnică poate cauza de asemenea hemoroizi, deoarece lipsa de fibre din alimentaţie îngreunează eliminarea scaunelor. Fibrele ajută la defecaţie, deoarece acestea fac scaunul mai moale, iar tranzitul intestinal se face cu uşurinţă. Carenţa de fibre face scaunul mai uscat şi mai tare, necesitând solicitarea muşchilor abdominali pentru eliminarea lui.
Constipaţia cronică este o altă cauză a apariţiei hemoroizilor. Persoanele constipate tind să depună mai mult efort la defecaţie. Diareea, condiţia opusă constipaţiei ca proces fiziologic, poate cauza de asemenea hemoroizi din cauza presiunii frecvente exercitate asupra canalului anal. Ca şi concluzie, orice modificare sau anormalitate în procesul normal de defecaţie provoacă o presiune crescută pe canalul anal şi duce la inflamarea hemoroizilor.Una din modalităţile de evitare a apariţiei hemoroizilor este aportul regulat de fibre în alimentaţie şi consumul de lichide. Aceşti factori vor face ca scaunul să aibă consistenţa ideală pentru evitarea forţării scaunului. Orice creştere a presiunii exercitate la defecaţie este o cauză majoră a apariţiei hemoroizilor şi trebuie evitată.
Dacă bănuiţi că aveţi hemoroizi sau suferiţi deja de această boală, apelaţi la ajutor medical pentru a preveni agravarea condiţiei. Există mai multe metode de tratament, cum ar fi produsele fără prescripţie medicală: unguente, geluri, creme, spume, supozitoare sau tampoane.
Unguentele, cremele sau gelurile sunt aplicate cu un strat subţire pe zona afectată. Anestezicele locale sunt folosite pentru ameliorarea durerii şi pruritului prin amorţirea temporară a terminaţiilor nervoase.
Există şi alte metode chirurgicale şi nechirurgicale de tratament. Metodele nechirurgicale includ scleroterapia(injectarea unei substanţe sclerozante la baza hemoroidului), ligaturarea cu inele elastice(prinderea hemoroidului la baza lui cu un inel elastic), coagularea(folosirea căldurii pentru necrozarea ţesutului hemoroidal) şi crioterapia(care foloseşte temperaturi scăzute pentru tratarea hemoroizilor).
Metodele chirurgicale de tratament includ: dilataţia anală, ligatura arterială cu ghidaj Doppler, sfincterotomia sau hemoroidectomia. Din păcate, după folosirea dilataţiei anale sau sfincterotomiei pacienţii pot suferi de incontinenţă, din cauza efectului pe care aceste proceduri le au asupra muşchilor anali sfincterieni.