Capitolul 1. Introducere
Analiza comparativă a actualei reglementări privind răspunderea delictuală pentru ruina edificiului din art. 1002 C. civ şi a viitoarei reglementări din art. 1378 noul C. civ demonstrează că se menţin, în esenţă, prevederile aplicabile în acest domeniu, fiind adăugate două detalieri nesemnificative , după cum s-a remarcat în literatura de specialitate.
Prin amplasarea art. 1378, în secţiunea a 5-a a capitolului IV consacrat ”Răspunderii civile”, după “Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri”, răspunderea pentru ruina edificiului continuă a fi abordată ca fiind o ipoteză distinctă de răspunderea civilă delictuală, având reguli şi consecinţie specifice.
Activităţile de construcţii imobiliare au cunoscut o evoluţie rapidă, fiind folosite materiale şi tehnologii performante, după proiecte îndrăzneţe, pe terenuri accidentate, pe platforme maritime sau în locuri greu accesibile. Aceasta implică şi creşterea riscurilor producerii unor prejudicii prin ruina acestor edificii, iar pentru victime, obţinerea despăgubirilor rămâne în continuare condiţionată de dovedirea unui viciu de construcţie sau a lipsei de întreţinere a construcţiei care au cauzat prejudiciul.
Răspunderea civilă delictuală este o sancţiune de de drept civil aplicată pentru săvârşirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. Din cele arătate ne putem da seama că pentru a fii antrenată această răspundere trebuie analizată şi totodată făcută dovada existenţei unei fapte ilicite săvârşită de cel ce va fi tras la răspundere, pentru producerea unui prejudiciu real, cert cauzat de faptă şi, nu în ultimul rând, a legăturii de cauzalitate între primele două.
Doctrina civilă admite, în unanimitate, că răspunderea civilă delictuală este de trei feluri :
• Primul caz îl reprezintă art. 998-999 C. Civ. care instituie răspunderea pentru fapta proprie, ce are la bază fie dolul (art. 998), fie imprudenţa (culpa cu prevedere) sau neglijenţa (culpa fară prevedere), în ultimele două cazuri fiind vorba despre art. 999 C. Civ.;
• În cel de-al doilea caz se evidenţiază că suntem ţinuţi a repara prejudiciul cauzat prin fapta altuia. Este vorba despre ipotezele instituite de art. 1000 alin. 2-4 C. Civ.- Art. 1000 alin.2 reglementează răspunderea părinţilor pentru fapta ilicită şi păgubitoare a copiilor minori ce locuiesc alături de ei, alin. 3 dispune că prejudiciul cauzat de prepuşi în realizarea funcţiilor încredinţate obligă la reparaţie pe comitenţi, iar alin. 4 ţine responsabili pe institutori şi artizani pentru dauna provocată de elevii sau ucenicii, după caz, care se gasesc sub supravegherea lor.
• În cel de-al treilea şi cel din urmă rând mai suntem consideraţi răspunzatori şi pentru prejudiciile cauzate de animale şi de lucruri. Astfel păzitorul juridic va fi ţinut să îl despăgubească pe cel căruia fapta lucrulu i-a adus o daună, în general- art.1000 alin.1 C. Civ. Persoana prejudiciată de un animal se va întemeia pe art. 1001.C. Civ. pentru a obţine reparaţia ce i se cuvine, iar proprietarul unui edificiu va fi ţinut la a da victimei ceea ce îi datorează, dacă a avut loc ruina construcţiei, în temeiul art.1002 C.Civ.
Citeste mai mult despre Răspunderea civilă delictuală pentru ruina edificiului în noul Cod civil…