Primii pasi ai bebelusului



In primii ani de viata ai bebelusului exista multe clipe emotionante, unice pentru orice parinte.  De departe cea mai spectaculoasa dintre toate este ziua in care micutul reuseste sa faca primii pasi.

Fiind un pas extrem de semnificant in viata bebelusului, mersul tinde sa ne genereze putina ingrijoare.

Va merge corect, va invata sa mearga prea tarziu, are probleme?  In loc de a ne ingrijora putem sa il ajutam sa ajunga la aceasta experienta cu entuziasm, curaj, si bucurie.

De obicei, aceasta etapa se petrece intre 9 si 15 luni. Dincolo de statistici insa, fiecare copil e diferit, si mersul e influentat de variabile precum aptitudinile motorii, tonusul muscular,etc. Daca sunteti ingrijorati ca dezvoltarea bebelusului este putin intarziata, o vizita la pediatru va va linisti. Medicul va poate asigura ca bebelusul este perfect normal si sfatul cel mai probabil va fi sa aveti rabdare.

Ca un prim semn ca bebelusul este pregatit sa mearga, veti observa un control din ce in ce mai mare al functiei motorii: isi misca usor capul, se rostogoleste, se apleaca pentru a ridica o jucarie, si invata sa stea jos.

Cand implineste un an, acesta poate deja sa umble independent de ajutorul nostru.

Pentru a-l ajuta sa faca primii pasi, ne putem folosi cu bucurie de cateva obiecte menite sa faca adaptarea de la sezut la mers mai usoara: hamuri, jucarii de impins, premergatoare.

Hamurile pentru mers sunt proiectate in asa fel incat sa ofere copilului un comfort maxim. Cu toate ca unii parinti detesta hamurile sau accesoriile asemanatoare deoarece limiteaza prea mult libertatea de mişcare a copiilor, acestea sunt extrem de folositoare la o plimbare prin parcuri aglomerate sau zone intens circulate, cand vrem sa tinem copilul aproape de noi si in siguranta.

Jucariile de impins il stimuleaza sa continue sa mearga pe o distanta mai mare. Jucariile pentru impins incurajeaza miscarea, echilibrul si agilitatea. E nevoie de multa practica, asa ca daca initial sesizati ca bebelusul are un mers mai original, nu va alarmati, in timp acesta se va imbunatati.

Premergatoarele ii dezvolta functiile motorii. Este insa bine de stiut ca exista riscul de a-l incuraja sa mearga mai bine cu premergatorul decat singur in picioare, pentru ca e mai comod. Putem evita acest lucru daca perioada in care folosim premergatorul nu este prea mare.

Motivatia joaca un rol decisiv. Dati-i bebelusului un motiv ca  sa se ridice, daca simtiti ca este pregatit sa o faca. Asezati pe un scaun la care poate ajunge cand se ridica o jucarie care ii place, si incurajandu-l astfel sa o ia pentru a se juca.

Daca observam ca atunci cand sta in picioare bebelusul pare cracanat, e necesar sa stim ca acest lucru este perfect normal, avand in vedere ca nu isi poate controla foarte bine genunchii.

Atunci cand incepe sa mearga, bebelusul mai si cade. Nu reactionati impulsiv, si nu va grabiti sa il ridicati. Daca nu s-a lovit prea tare, e necesar sa nu acordam o prea mare atentie cazaturii, pentru a nu-l descuraja.

Supravegherea constanta va duce la evitarea oricarui pericol. Incurajati-l sa exploreze, tinandu-l de manuta, pentru a-si capata echilibrul.

O data ce copilul a invatat sa mearga, va puteti astepta la mai putin control asupra lui. Bebelusul va merge in perimetrul camerei, si se va folosi de ajutor sprijinindu-se de mobila. Pentru a fi in siguranta, trebuie sa tinem la distanta obiectele ascutite, casante, ce l-ar putea rani.

Cu toate ca aceasta etapa poate parea epuizanta pentru parinti, zambetul inocent si plin de viata al copilului merita orice efort.

Spune-ne parerea ta. COMENTEAZA!

Scrie un comentariu